marți, 27 mai 2014

În vizită la Mănăstirea Trotușanu

Mănăstirea Trotușanu de la Movilița, Vrancea
 Închisă de regimul comunis în 1959, mănăstirea Trotușanu a fos redeschisă în 1990. Una dintre cele mai vechi unități de cult din Vrancea, mănăstirea de maici se află lângă satul Trotușanu din comuna Movilița. în acest an, mănăstirea a deschis un muzeu cu obiecte din patrimoniul național bisericesc iar în următorii ani va fi înconjurată de o pădure plantată printr-un proiect cu finanțare europeană. după cum spune și numele este amplasată între viile de la Trotușanu iar accesul este simplu, fiind situată la doar 40 kilometri de Focșani. se poate ajunge pe ruta E85 - Panciu - Movilița. De aici mai sunt doi kilometri de drum pietruit în stare foarte bună.




din gradina mănăstirii nu lipsesc doi papagali

biserica mănăstirii este construită în stil ștefanian


vedere spre viile de la Trotusanu

miercuri, 21 mai 2014

Traditia boteitului oilor de la Negrileşti, 2014


„Boteitul oilor“ este un obicei care vine din negura timpului, unic în Vrancea. De secole, urcarea oilor la munte este un moment important în viaţa oierilor şi a comunităţii din Negrileşti, singura localitate din Vrancea în care se păstrează această tradiţie. Manifestarea propriu zisă începe cu tocmitul oilor, care are loc între baci şi ciobani. Aceştia din urmă îşi iau angajamentul că vor da proprietarului o anumită cantitate de brânză care va fi făcută din laptele oilor.




După tocmire, turmele de oi sunt aduse la biserica din centrul comunei, unde preotul ţine o slujbă şi stropeşte animalele cu agheasmă. Ciobanii primesc binecuvântarea pentru a fi feriţi de vitregiile vremii şi stihiile pădurilor în aceste luni cât stau pe munte, aceştia reîntorcându-se acasă de Sfântul Dumitru.




luni, 5 mai 2014

Ce-mi place în Focşani. Trattoria Verona – bucuria copiilor, liniştea părinţilor





Când ai copii mici, viaţa ta socială e cam dusă pe apa sâmbetei. Adică, dacă ai cu cine să-i laşi şi dacă te lasă inima, poate continui să ieşi cum ieşeai, dar dacă nu, prin Piaţa Unirii, prin parcuri, pe la rude sau prieteni la rândul lor cu copii. Asta pentru că, aşa cum e cazul nostru, doi copii mici nu stau locului, nu-i aşezi frumos pe un scaun şi ei rămân acolo. În niciun caz! Adică, am încercat în câteva rânduri să mergem şi noi ca toţi oamenii la o terasă, la o pizza... Nu s-a putut. Alergau, se băgau, se suiau, scotoceau, de numai ieşire în oraş nu era aia.
 Până când am descoperit TrattoriaVerona. O minune! Un entuziasm! Vă spun sincer, nu-mi venea să cred că în sfârşit mă pot bucura şi eu de un fel de mâncare, că pot bea liniştită o apă plată, fără să alerg după ei prin restaurant. Asta pentru că patronii, care la rândul lor au copii, s-au gândit şi la ceilalţi părinţi şi au făcut un superb, fantastic, complet utilat loc de joacă chiar alături de mesele unde taţii, mamele, unchii sau mătuşele pot termina să mănânce fără să se ridice de pe scaun.

sâmbătă, 3 mai 2014